Terapia atacului de panică – psihiatru sau psiholog?

Atunci când o persoană se confruntă cu atacuri de panică, primele simptome resimțite sunt, de regulă, de natură fiziologică: puls crescut, amețeală, dificultăți de respirație, dureri de cap sau senzația de „picioare moi”. Intensitatea acestor trăiri determină frecvent apelarea la medic, din convingerea că este vorba despre o afecțiune gravă. În mod firesc, medicul recomandă un set de analize corespunzător simptomelor descrise. Atunci când rezultatele se încadrează în limite normale și infirmă existența unei condiții medicale, apare nedumerirea: de ce persistă starea de rău, dacă analizele sunt bune? În unele situații, investigațiile sunt reluate la un alt specialist sau sunt explorate alte ipoteze medicale – inimă, plămâni, creier – în încercarea de a identifica o cauză organică. Desigur, efectuarea periodică a analizelor medicale este recomandată, în funcție de vârstă și istoricul personal. Însă atunci când vizitele la medic devin repetitive, în absența unei explicații medicale, este momentul unei reevaluări: poate fi vorba despre o tulburare de anxietate, mai precis despre atacuri de panică.

► Psihiatrul sau psihologul – ce alegem în terapia atacului de panică?

În această etapă, unele persoane aleg consultul psihiatric. Psihiatrul poate prescrie medicație anxiolitică sau antidepresivă, care reduce intensitatea simptomelor și oferă o ameliorare pe termen scurt sau mediu. Medicația poate fi necesară în anumite cazuri, mai ales atunci când simptomatologia este severă și afectează funcționarea zilnică. Totuși, tratamentul medicamentos nu modifică în mod direct interpretările cognitive care stau la baza atacului de panică. De aceea, există riscul reapariției episoadelor, în special în absența unui proces de înțelegere și restructurare a mecanismelor psihologice implicate.

Alte persoane aleg intervenția psihologică. Psihologul sau psihoterapeutul nu prescrie medicamente, însă lucrează asupra proceselor cognitive, emoționale și comportamentale care întrețin atacul de panică. În cadrul terapiei, persoana învață să înțeleagă ce i se întâmplă la nivel fiziologic, să identifice interpretările catastrofice și să le corecteze. Un element central al terapiei atacului de panică îl reprezintă expunerea controlată la senzațiile temute. Într-un cadru sigur, persoana experimentează acele reacții corporale care anterior generau teamă intensă, descoperind că ele nu sunt periculoase. Astfel, cercul vicios al fricii este întrerupt.

► De la necunoscut la cunoscut

Atacul de panică este menținut, în mare parte, de interpretarea eronată a unor reacții fiziologice normale. Atunci când necunoscutul devine cunoscut, nivelul de teamă scade. Acesta este unul dintre obiectivele psihoterapiei: transformarea senzațiilor inexplicabile în experiențe înțelese și gestionabile. Procesul terapeutic sprijină conștientizarea resurselor personale și dezvoltarea unor strategii eficiente de reglare emoțională. În timp, persoana dobândește instrumentele necesare pentru a face față reapariției unui eventual episod, fără a mai depinde exclusiv de intervenția medicală sau psihologică.

► Concluzie

În terapia atacului de panică, alegerea între psihiatru și psiholog nu este una de excludere, ci de complementaritate. Evaluarea medicală este un prim pas important pentru excluderea unei cauze organice. Ulterior, intervenția psihoterapeutică oferă cadrul necesar pentru înțelegerea și gestionarea pe termen lung a simptomelor.
Atacul de panică poate fi tratat eficient atunci când mecanismele care îl susțin sunt înțelese, iar persoana învață să răspundă diferit la propriile reacții. Cu sprijin adecvat, frica își pierde intensitatea, iar echilibrul emoțional poate fi recâștigat.

Dacă te confrunți cu simptome specifice atacului de panică și dorești sprijin specializat, te invit să folosești formularul de contact pentru o programare.