Atacul de panică – simptome, cauze și mecanisme psihologice

Expresia „m-am panicat” este frecvent utilizată pentru a descrie reacția intensă pe care o avem în fața unei situații percepute ca fiind amenințătoare. În mod natural, panica reprezintă o reacție a organismului în fața unui pericol, activând mecanismul de „luptă sau fugă”. În astfel de momente, corpul se pregătește să facă față unei situații neprevăzute. Este important de subliniat că panica, în sine, nu este o tulburare psihologică, ci o reacție adaptativă. Problema apare atunci când această reacție survine în absența unui pericol real și devine repetitivă, intensă și dificil de controlat. În acest context vorbim despre tulburarea de anxietate numită atac de panică.

► Ce este atacul de panică?

Atacul de panică reprezintă un episod intens de frică sau disconfort acut, însoțit de o serie de reacții fiziologice, cognitive, afective și comportamentale. Acesta apare brusc și poate crea impresia pierderii controlului, a unui pericol iminent sau a unei catastrofe medicale. Diferența esențială dintre pericolul real și pericolul imaginar este fundamentală în înțelegerea atacului de panică. În cazul pericolului real, există dovezi obiective care susțin posibilitatea producerii unei amenințări. În schimb, în cazul pericolului imaginar, interpretarea eronată a unor senzații corporale generează un scenariu catastrofic, care poate fi demontat prin analiză rațională și intervenție psihologică.

► Simptomele atacului de panică

Simptomele atacului de panică pot fi grupate în mai multe categorii: a) reactii fiziologice; b) procese cognitive; c) procese afective.

• Reacții fiziologice:
∙ transpirație rece;
∙ puls crescut;
∙ scurtarea respirației;
∙ palpitații;
∙ durere în capul pieptului;
∙ dureri de cap;
∙ tremor;
∙ derealizare;
∙ senzație de leșin;
∙ senzație de sufocare.

• Procese cognitive:
∙ interpretarea eronată a simptomelor ca fiind semne ale unei boli grave (infarct, accident vascular cerebral, „nebunie”);
∙ atribuiri catastrofice care întrețin frica;
∙ atenție selectivă orientată către senzațiile corporale care confirmă scenariul negativ.

• Procese afective:
∙ frică intensă declanșată de interpretarea amenințătoare a simptomelor;
∙ sentiment de pierdere a controlului;
∙ teamă de moarte iminentă.

Tulburarea de anxietate – atac de panică – este un eveniment repetitiv, declanșat în lipsa unui pericol real, susținut de interpretări cognitive distorsionate si menținut prin comportamente de evitare sau căutare excesivă de reasigurare.

► De ce este importantă evaluarea medicală?

Înainte de inițierea intervenției psihoterapeutice pentru atac de panică, este recomandată excluderea unei cauze medicale. Un set de analize și un consult medical pot clarifica dacă simptomele au o bază somatică. Dacă investigațiile nu indică o afecțiune fizică, iar disconfortul persistă, intervenția psihoterapeutică devine o opțiune eficientă.

► Cum poate fi tratat atacul de panică?

Psihoterapia vizează identificarea și restructurarea interpretărilor catastrofice, reducerea comportamentelor de evitare și dezvoltarea unor strategii sănătoase de reglare emoțională. Prin înțelegerea mecanismelor care întrețin cercul vicios al anxietății, persoana poate recăpăta sentimentul de control și echilibrul emoțional. Atacul de panică nu este un semn de slăbiciune, ci rezultatul unei interpretări eronate a unor reacții fiziologice normale. Cu sprijin adecvat și intervenție specializată, simptomele pot fi reduse semnificativ, iar starea de bine poate fi restabilită.