Omul care spunea mereu „da”

Era cunoscut de toți ca fiind un om de încredere.
Dacă aveai nevoie de ajutor, era primul care apărea. Dacă cineva nu reușea să ducă o sarcină până la capăt, el o prelua fără ezitare. Nu ridica tonul, nu refuza, nu cerea nimic în schimb. Spunea mereu „da”.
La început, acest lucru părea să-l apropie de ceilalți. Era apreciat, căutat, implicat în tot felul de activități. Oamenii îl descriau ca fiind „bun”, „săritor”, „de nădejde”. Și, pentru o vreme, și el a crezut că asta îl definește.

Cu timpul însă, a început să simtă ceva greu de explicat.
O oboseală care nu trecea după odihnă. O iritare discretă, care apărea în cele mai nepotrivite momente. O senzație că, deși era mereu înconjurat de oameni, ceva din interiorul lui rămânea neauzit. Nu înțelegea de ce.

Într-o zi, cineva i-a cerut, ca de obicei, un favor. A răspuns automat: „Da, sigur”.
Dar, pentru prima dată, cuvintele au ieșit cu greutate. Nu pentru că nu putea să ajute, ci pentru că nu mai știa dacă vrea. A fost un moment scurt, aproape imperceptibil. Dar suficient cât să-și dea seama că, de fiecare dată când spunea „da” celorlalți, nu se întrebase niciodată ce ar vrea el.
Începuse să trăiască mai mult pentru a nu dezamăgi decât pentru a se asculta.

► Tâlcul poveștii

Această poveste vorbește despre dificultatea de a stabili limite personale și despre nevoia profundă de acceptare. Mulți oameni învață, încă din copilărie, că valoarea lor este legată de cât de mult pot oferi, de cât de disponibili sunt pentru ceilalți sau de cât de puțin deranjează.

În timp, acest tipar poate duce la o formă subtilă de pierdere de sine. Persoana devine atentă la nevoile celorlalți, dar își pierde accesul la propriile dorințe și limite. Refuzul devine dificil, iar exprimarea nevoilor proprii este însoțită de vinovăție sau teamă de respingere.

A spune „nu” nu înseamnă a respinge pe cineva, ci a face loc pentru sine. Limitele nu îndepărtează relațiile, ci le clarifică și le echilibrează.
Procesul de a învăța să te asculți începe, de multe ori, cu momente mici – cu întrebări simple precum: „Ce îmi doresc eu?” sau „Este în regulă pentru mine?”
În timp, aceste întrebări pot deveni începutul unei relații mai autentice cu sine și cu ceilalți.

Tu în ce momente simți că spui „da” deși ai vrea să spui „nu”?

► Umor Psi

– De ce nu spui niciodată ce te deranjează?
– Pentru că nu vreau conflicte.
– Și funcționează?
– Da. Acum am conflicte doar cu mine.

► Articole relevante
Trăsăturile de personalitate – ce sunt și cum ne definesc
Dependența emoțională – mecanisme și impact în relații